duminică, 10 noiembrie 2013

Final de sezon inedit

Metal - 1st enduro
Premiera pentru. mine si pentru multi altii, de altfel si pentru Romania, concursul de tip enduro: Metal, organizat de baietii de la Bikeattack, Resita.
Din nou vestul da startul in ceva, de aceasta data directia este in domeniul MTB-ului, all mountain, enduro.
Urmaresc astfel de competitii cam de prin 2011 cand am si tranzitat astfel de trasee in tura Transdolomiti 2011.
N-am sa scriu in ce consta un concurs de tip enduro, se poate gugali pe tema asta, dar pe scurt: poate fi o tura cu pritenii intr-un cadru organizat, sunt cronometrate doar coborarile, ai si urcari (de exemplu Metal a avut aproximativ 1400hm urcare).
Probele speciale de la Metal (coborarile cronometrate) s-au desfasurat pe poteci (singletrail-uri) foarte bine alese si "coafate" cu saritori, abrupturi, sectiuni tehnice, bolovani, intr-un cuvant fun 100%.
Am duso din nou pe Contessa acolo unde ii place ei cel mai mult, pe all mountain, din pacate nu am pregatito chiar asa cum trebuia (cauciucuri, furca, transmisie...). Dar mi-a placut foarte mult, distractie maxima, asta era si scopul participarii. Organizare perfecta, asa cum ne-au obisnuit deja cei din Resita.

Racing To The Top
Iarasi o premiera pentru mine, primul concurs pe cursiera, contratimp in catarare, Siria – Feredeu.
Desi imi plac maratoanele de MTB, genul asta de concurs este o provocare, genul care imi place, nu e munca de echipa sa depinzi de unu si de altu, batalia e numai cu tine, cu panta, durerea si respiratia.
Datele metrice ale traseului, nu iti vor spune mare lucru, 3km cu 290hm, o nimica toata, dar...
Nici de data asta nu am reusit o recunoastere, asa ca mi-am planificat o tura la relanti chiar inainte de start.
Am ajuns cu familia chiar cu aproximativ 40 de min. inainte de start, startul se dadea din minut in minut in ordinea inscrierii, deci eu al 8-lea din 100.
Familia urma sa ma astepte sus la manastire, eu am intrat direct in traseu pentru recunoastere.
Am parcurs 2,5km pana mi-am dat seama ca ma rup prea tare, parcurgerea traseului la relanti nu era posibila, cel putin nu cu rapoartele de pe cursiera.
Am renuntat la timp pentru ca pe ultimii 500m panta era de vreo 20-25%.
Asa ca ma duc la start, aproape incalzit.
Iau startul dupa Pantani si Georgica, plec in blana, pana prin km 2 - 2,5 am tinut sa zic asa blana, ma uit la un moment dat pe garmin sa vad pulsul dar nimeresc cu ochii pe viteza, 4 - 4,5 km/h si cadenta era in slow-motion undeva pe la 50rpm, am vrut sa sar de pe bike, sa alerg pe langa, probabil scoteam o viteza mai buna, dar de pe margine aud tipetele frenetice ale fanilor mei :-)), Cotzo, Bitza... asa incat sa nu ii dezamagesc, ma ridic din sa si inchei contratimpul in 14 minute si 42 de secunde.
Eveniment foarte fain, idee excelenta a celor de la Racing Bike Pro Arad, organizare la fel, vremea idem, de anturaj sa numai spunem.

marți, 20 august 2013

Geiger: terminat pe 2, premiat pe 3

10, 9, 8, la 7 pornesc timerul la Garmin, 6, 5, 4, 3, 2, 1 Start Geiger 2013.
Pana la intrarea in padure si prima catarare (unde daca nu esti pozitionat unde trebe ai toate sansele sa descaleci daca in fata ta sunt unii "neincalziti"), aveam strategie sa ma pozitionez cat mai in fata, ca toti din pluton de altfel.
Dar planul, implementarea strategiei am facuto ad. hoc, din mers. Asa ca aproape de locul cu pricina (intrarea pe urcarea din padure) am inceput sa sprintez, am prins loc bun, nu am fost nevoit sa descalec de data asta, fata de anul trecut.
Primul target l-am atins, cel principal era sa dau aproape de maxim pe tot parcursul celor aprox. 100km cu 3mii urcare, sa scot cu minim juma de ora mai bine decat anul precedent.
Scoaterea portiunii periculoase de coborare, scary-bike, imi convine, cu toate ca s-au mai pus 200m diferenta de nivel la urcare.
La slicurile cu care am fost nevoit sa iau startul nu ma prea avantaja nici un fel de coborare. Asta s-a vazut si la lupta directa pt. locul 3 cu Vasiliu (HPM).
El se distanta pe coborari, mai ales pe potecile inguste, eu reveneam pe urcari. 
Dar pe lunga urcare spre Paltinis m-am distantat suficient cat sa imi pastrez pozitia pana la final.
Ajung la PAul cu cola, acolo e Fogoros care imi spune ca sunt la 10min de Robi si vreo 20 de Maus...hmmm locul 3, podium la Geiger, suna bine.
Toata bucla inapoi la PAul cu cola si inca ceva dupa rulez singur.
Probleme de orientare la Geiger nu sunt de obicei, nici macar pt. mine care port ceva dioptrii pe nas (mi se spune vulturul miop) poti merge cu ochii inchisi si atunci sigur vei cadea si iti vei da cu fatzau de pamant unde sigur o sa vezi ca piatra de care te-ai lovit e colorata cu rosu. De aia sunt si io belit la nas :-))
Nu am folosit deloc pagina cu harta/trackul de pe Garmin, nu a fost nevoie, nu ca sunt eu atras de pagina cu cifre :-) Singura problema e cand iti spune "arbitrul" de traseu stanga cand tu tre sa faci dreapta, a patito pretenu meu Veze.
In sfarsit cineva pe traseu, trec in viteza, unu dintre ei se ia dupa mine, e Fogoros...ohooo Ioane, 
trag dupa el si reusesc sa ma tin de el, in viteza nebuna cu care ruleaza pe coborari, pana aproape de final.
Finalul ma prinde usor fara carburant, daca mai aveam fix un gel era perfect.
Trec linia de finish si sunt anuntat pe locul 2 la categorie...woooowwww, cum asa?...Robi s-a ratacit. Nu il puteam depasi pe Robike decat asa.
Dupa ce toti prietenii de pe acolo ma felicita observ ca nu am oprit Garminul, il opresc cam cu 30sec intarziere. Cu toate ca l-am pornit inainte de start si oprit dupa (40sec delay), timpul total e mai scurt cu 2min fata de cel oficial. Fata de anul trecut am imbunatatit cu 1h si 17min.
Urmeaza spalat, schimbat, paste, radler, socializare si premiere.
Astept sa ma strige, chiar ii spun lui Dan ca dupa ultimele gafe de la faza de premiere de pe la diverse concursuri ma astept la ceva, de ex. ca la XCC-Garana sa strige pe altul, sau la B3M sa ne strige pt. locul 3 in loc de 2 (culmea tot cu Robike, chiar el a reclamat ca noi suntem pe 2 si ei pe 3), sau la Moneasa unde au omis sa premieze categ. 40+, care s-a facut pana la urma cu un delay de 1h in privat...s.a.m.d., dar la Geiger nu se pot face stupizenii din astea, e la a 6-a editie, experienta, seriozitate... dar surpiza (sau nu), sunt strigat pt. locul 3, m-am trezit brusc cu picioarele pe pamant, din pacate pamant romanesc.
La Geiger functioneaza cam asa...ca sa stiti pe viitor: daca te ratacesti din vina organizatorilor, arbitrului, etc, timpul in care ai balaurit ti se scade din timpul total.
Acuma nu stiu daca functioneaza pt. oricine, ca daca e asa, poti ramane la un mic cu baietii care grataresc prin zona si te intorci in ultimul PC si se rezolva timpul cu grataritu la finish.
Cred ca organizatorii in general ar trebui sa fie mai receptivi si mai atenti cu noi amatorii, fara noi nu ar fi posibile astfel de evenimente.
Dar sa revenim, pe scurt, cum e suta de la Geiger prin cele 4 lentile ale mele: 
- pe unele coborari te intrebi daca mai e mult pana la urmatoarea catarare, ti-o doresti.
- cand zici ca ai o coborare faina pe iarba tre sa te opresti pt. ca peisajul din jurul tau iti taie respiratia, mi s-a intamplat si anul asta, am oprit sa fac poze dar buzunarul imi era ferecat cu ace de siguranta.
- aproape tot traseul e ciclabil (95-98%), a mai ramas o singura portiune de scary-bike, si un pushbike, la care si caprele negre ar injura.
Cam asa am trait al 2-lea Geiger al meu, felicitari organizatorilor pt. traseu, organizare, etc, dar rusinica maxima pt. faza cu premierea.

Persoane interesate