Daca anul trecut faceam Transalpina pe bitza (Sugag - Ranca), de data asta am parcurs traseul cu masina si e mult mai urat din masina, dar ca sa nu fiu rupt a 2-a zi la maraton am preferat varianta cu masina. Masina full: 5 persoane, 5 bitze, corturi...etc. De data asta in compania unor tineri (18-20 ani), printre cei mai buni olimpici la info din tara, pasionati de ciclism si cu profu' (colegu' Mitza) si prietena lui (Moni). Mi-a facut placere compania lor, sa vezi ca mai exista si varianta asta de tineret.
Vremea nu era tocmai prietenoasa: nori, din cand in cand ploua, sus prin pasul Muntinu erau 6 grade.
Ajungem in Ranca pe la ora 17-18, ploua, ne cam disparuse cheful de pus corturile si am inceput sa cautam cazare. Ne-am imprastiat prin Ranca si timp de vreo ora peste tot unde intrebam era full. Gasim intr-un final 2 camere la mansarda, rezervate si astea dar cei care au rezervat s-au speriat probabil de prognoza meteo si au renuntat. Norocul nostru.
Mai apucam sa ii dam o pedala scurta pt. ca s-a inserat si ploua destul de bine. Coboram la o pizza pt. ca paste in Ranca nu se fac (e prea complicat cica :-)), si pe la ora 22 mergem la sedinta tehnica.
Subiectul principal...prognoza meteo pe durata cursei, nu se arata prea optimista: furtuna la 11 si la 14, adica la start si undeva pe catarare. Stiind povestile de anul trecut de la proba maraton cu cei 13 sinistrati mi-am facut strategia: roti de noroi, bocanci, incalzitoare, maneca lunga si foitza de ploaie. Exact in configuratia asta am luat si startul. Dupa sedinta tehnica mergem direct la nani.
Dimineata ne inscriem pana in ora 9, bem cafa si rulam pana la ora 11 ora de start.
Se da startul, incep prudent, nu fortez deloc pe prima urcare dar sunt pozitionat destul de bine. Urmeaza coborarea lunga pana la Pestera Muierii. Coborare cu pasaje destul de complexe, cand iarba, cand bolovanish, in padure noroi, cand sectiuni abrupte instabile, dar ma descurc destul de bine.
Simt ca imi sare ceva din buzunar, incetinesc sa vad ce, un concurent din spate imi striga ca mi-am pierdut foitza...ma intorc sa o recuperez. Dupa inca 5-10 min de coborare il vad tras pe stanga, intreb daca e pana si are tot ce trebe, imi raspunde ca si eu am pana ca am trecut peste aceeasi piatra...are dreptate. Nu ma grabesc, fac schimbul de camere cu calm, oricum sunt la o categorie unde nu prea am sanse de podium (30-39).
Nici 30 min de la start, trec o groaza de concurenti de la ambele ture, plec dupa fix 10 min, multi concurenti mai molcomi in fata, se depaseste cu greu, sunt atent doar la depasiri si la teren. Pe o coborare cei din fata striga ca numai sunt semne...din nou fac greseala sa ma iau dupa cei din fata si sa nu urmaresc semnele (la fel ca anul trecut la corvini). Inapoi, push, catarare, rataceala imi ia si ea 5 min.
Pe coborarea abrupta din padure e o sleahta de comcurenti cu bitele in mana, fac si eu la fel. Pe la jumatatea coborarii incalec, dirty danurile au un grip excelent, control f. bun. Se iasa pe asfalt, de pe o poteca pe langa niste scari.
Pana la PA1 unde e si despartirea traseelor se merge pe o urcare lina de 4-8%. Depasesc doar rideri de la tura mica. Opresc la PA1, plinul cu apa, mananc ceva corny si plec. F. prompt au actionat cei de la PAuri, a.i. nu pierdeai prea mult timp.
De aici incepe distractia: catarare serioasa nu gluma pe bolovanish. Incep catararea destul de lejer pana in momentul cand vad in fata pe serpentine un rider, ma activez din nou, prima data dupa start. Pt. mine atunci a inceput concursul, vanam, cand depaseam un rider dupa putin timp aparea altul in zare.
Pana la PA2 urcarea era pe pietre sa zic asa si panta perfecta pt. picioarele mele. Ajung la PA2, aici oamenii au fost super prompti, serviabili si activi: un nene mi-a luat bidonul si la umplut cu high5, la pus la loc, dupa ce in prealabil ma intrebat ce doresc apa sau energizant, intre timp 2 fete ma serveau una cu corny, cealalta cu banane.
Dupa PA2 incepe catarare pe bolovani, panta mare si bolovani asemenea. Aici duceam 2 batalii: odata cu cadenta si alta cu echilibrul. Trebuia sa invarti la pedale si sa navighezi cu 3-6 km/h printre bolovani. Aici de exemplu am facut o depasire in genul cum fac tirurile pe autostrada. Riderul pe care il depaseam facea push si io m-am incapatanat sa raman in sa, aveam cu 0,1 km/h mai mult ca el, dar destul incat sa il ajung si sa il depasesc. Cat timp l-am depasit am mai si povestit ceva cu el.
Dupa am ramas o bucata singur, ma luptam sa ma mentin in sa, cu privirea in roata fata sau pedalier, undeva pe la 2000hm. Cand ridic privirea, in dreapta o panorama gen Alpi, Dolomiti. Am trecut la push sa pot savura momentul.
A urmat o bucat buna de catarare si push pe iarba, urmata de o potecuta cat palma, plina cu bolovani, pe versant. Aici nu mergea decat in sa sau carry, am preferat in sa desi era riscant. Am ales bine caci mai ajung un concurent, il depasesc si iau avans pe urmatoarele urcari.
Coborare in viteza pe bolovani, ma depaseste, se iese pe asfalt in transalpina...60 km/h...pana in Ranca mana si suna. Dupa intrarea in Ranca se iese pe o sectiune care s-a anuntat una tehnica, daca e tehnica ar trebui sa ma pricep. Sectiunea incepe urat, cobarare pe cateva serpentine pe bolovani cat casa, prin gunoaie. Gunoaiele dispar incet, incet, bolovanii raman, apar si ceva busteni, santuri....urat, mi s-a parut urata partea asta desi pe urcare am depasit concurentul cu care ma depasisem inainte.
Ajung la finish, locul 9 la general, 4 la categorie, la 5 min de podium. Hmmmm. Mare ratare :-))
Pastele de dupa excelente, am bagat 2 portii (chiar se fac si paste in Ranca...odata pe an :-))
Traseul f. fain, marcarea traseului OK, organizare idem, f. buna, felicitari organizatorilor, vremea pana la urma a tinut cu noi, a fost cand soare, cand nori si cativa stropi de ploaie.
Pt. la anul ar trebui schimbata sectiunea "tehnica" de la final si in pachetul de start sa ramana tricoul si pt. cei care se inscriu la fata locului, cred ca ajunge diferentierea prin pret pt. plata la fata locului vs anticipat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu