luni, 27 august 2012

Geigerrrrrr

Am trecut si testul Geiger, adica 100km si 3500hm. Cifrele spun prea putin, traseul fiind unul ce te stoarce atat pe urcari cat si pe coborari.
Desi nu era in plan pt. mine anul acesta, fiind mult mai mult decat credeam ca pot duce, maratoanele (turele lungi) fiind ceva nou, primul an in care aleg max de km de la un eveniment. Asa ca am luat startul cu ceva frica, mai ales ca urmare a relatarilor celor care au mai fost, am decis sa ma dau ca la o tura normala. Asa ca am luat rucsacul pe spate cu camere, ulei, scule, bidon de rezerva (sechele in urma deshidratarii de la BMM), etc. Aveam la mine si camelbak, dar nu l-am luat, fiind asigurat de organizatori ca sunt izvoare si PA-uri care ar trebui sa iti asigure hidratarea si chiar asa a fost.
Multa lume la start, vreo 500-600 de rideri, asa ca am luat startul destul de calm fara sa ma agit prea tare. Dupa retragerea masinii de politie riderul din mine a inceput sa iasa la iveala, asa ca am inceput sa depasesc, dar la primul gat de pe traseu, cel din fata nu a rezistat pe bitza, fiind in roata lui, neavand spatiu de manevra, am descalecat si eu. Portiunea super aglomerata din padure n-a fost tocmai ok, fiecare dandusi in petec acolo, de aceea cred ca era bun un start departajat in genul BMM.
Pe scurt: 
- Mi-a placut f. mult urcarea lunga de pe poteca prin padure unde am avut un ritm f. bun.
- Am oprit la toate PA-urile sa fac plinul de bidon si in schimb inca de vreo 3 sau 4x la izvoare, deoarece deveneam stresat cand bidonul scadea sub jumatate (sechelele :-)).
- Am mai oprit de vreo 3x sa ung lantul, bitza mea consuma ulei mai mult decat Dacia ce am avuto acum 20 de ani.
- Doua sectiuni de coborare prin padure mi-au amintit de vremurile cand impingeam si la vale, sau mai bine spus mentineam bitza sa nu o ia la vale. In rest coborarile, mai toate periculoase le-am facut f. prudent, controlat, asa incat am scapat fara nici o zgarietura.
- Cum e si normal, a intrat deja in obisnuinta, am facut pana, una mai speciala, pe roata spate, odata la 1h faceam un refill cu aer, adica mai dadeam si vreo suta de pompe sa mai urce sangele si in maini, desi urca destul pe coborari. Decizie proasta sa ma complac asa si sa nu schimb camera, dar asta e, vorba lui Veze la ture scurte merge.
- Cei 2 gemeni din mine au alternat pe rand pe traseu, boemul in zonele cu peisaje, casute rustice si vechi...ritmul era si el boem :-), riderul cand aparea cate un concurent in zare.
- M-am intalnit cu Maus pe traseu, el venea eu ma duceam, mi s-au refacut in cap fazele de retacire de la Tarcu, asa ca il intreb automat daca sunt bine, imi spune ca da....si imediat imi pica fisa ca e partea comuna, el incheia deja bucla pe care eu tocmai o incepeam. Imediat vine PA-ul cu cola, eu nefiind un bautor de cola am baut si la dus si la intors :-)) ...bere naveau :-(.
- Marcaje vedeai si daca ii dadeai tare si priveai in jos, erau vopsite pietre, si daca priveai peisajul, erau panglici prin copaci, sageti directionale, xuri cu drum gresit, f. bine marcat traseul. Gradul de dificultate al coborarilor era de altfel marcat, in unele portiuni cele 3 sageti nu isi aveau rostul, dar nu apareau in altele, per total marcarea traseului facuta f. f. bine.
- Pe portiunea de push pe pietroaie o turma de oi cu 2 magari (nu ciobanii :-)) s-au interpus ascensiunii mele. Am penetrat destul de greu si am inteles f. bine zicala "esti prost ca oaia". Magarii au fost mai de treaba si cainii la fel.
- Ultimii 10-15 km m-au gasit intr-un sprint cu roata spate aproape pe geanta, nu-mi permiteam sa o umfluu pt. ca eram urmarit de Veze si inca un rider. Am zburat peste toate radacinile, pietrele, bordurile, santurile din padure si din parc. Si totusi la final am ajuns "neterminat", acum am inceput sa le inteleg intru totul pe unele femei :-)).
Cu toate ca am fost frustrat pe cele 2 sectiuni unde venea bitza peste mine, la anul voi veni cu o atitudine mai competitiva (ca de aia e concurs) si cu un target de cel putin 30min mai rapid.
Traseul a fost hard dar nu pe masura retinerilor mele din timpul cursei.
Per total, organizare excelenta, un eveniment ce nu trebuie ratat, felicitari organizatorilor.

vineri, 17 august 2012

Transalpin Bike Maraton

Daca anul trecut faceam Transalpina pe bitza (Sugag - Ranca), de data asta am parcurs traseul cu masina si e mult mai urat din masina, dar ca sa nu fiu rupt a 2-a zi la maraton am preferat varianta cu masina. Masina full: 5 persoane, 5 bitze, corturi...etc. De data asta in compania unor tineri (18-20 ani), printre cei mai buni olimpici la info din tara, pasionati de ciclism si cu profu' (colegu' Mitza) si prietena lui (Moni). Mi-a facut placere compania lor, sa vezi ca mai exista si varianta asta de tineret.
Vremea nu era tocmai prietenoasa: nori, din cand in cand ploua, sus prin pasul Muntinu erau 6 grade.
Ajungem in Ranca pe la ora 17-18, ploua, ne cam disparuse cheful de pus corturile si am inceput sa cautam cazare. Ne-am imprastiat prin Ranca si timp de vreo ora peste tot unde intrebam era full. Gasim intr-un final 2 camere la mansarda, rezervate si astea dar cei care au rezervat s-au speriat probabil de prognoza meteo si au renuntat. Norocul nostru.
Mai apucam sa ii dam o pedala scurta pt. ca s-a inserat si ploua destul de bine. Coboram la o pizza pt. ca paste in Ranca nu se fac (e prea complicat cica :-)), si pe la ora 22 mergem la sedinta tehnica.
Subiectul principal...prognoza meteo pe durata cursei, nu se arata prea optimista: furtuna la 11 si la 14, adica la start si undeva pe catarare. Stiind povestile de anul trecut de la proba maraton cu cei 13 sinistrati mi-am facut strategia: roti de noroi, bocanci, incalzitoare, maneca lunga si foitza de ploaie. Exact in configuratia asta am luat si startul. Dupa sedinta tehnica mergem direct la nani.
Dimineata ne inscriem pana in ora 9, bem cafa si rulam pana la ora 11 ora de start.
Se da startul, incep prudent, nu fortez deloc pe prima urcare dar sunt pozitionat destul de bine. Urmeaza coborarea lunga pana la Pestera Muierii. Coborare cu pasaje destul de complexe, cand iarba, cand bolovanish, in padure noroi, cand sectiuni abrupte instabile, dar ma descurc destul de bine. 
Simt ca imi sare ceva din buzunar, incetinesc sa vad ce, un concurent din spate imi striga ca mi-am pierdut foitza...ma intorc sa o recuperez. Dupa inca 5-10 min de coborare il vad tras pe stanga, intreb daca e pana si are tot ce trebe, imi raspunde ca si eu am pana ca am trecut peste aceeasi piatra...are dreptate. Nu ma grabesc, fac schimbul de camere cu calm, oricum sunt la o categorie unde nu prea am sanse de podium (30-39).
Nici 30 min de la start, trec o groaza de concurenti de la ambele ture, plec dupa fix 10 min, multi concurenti mai molcomi in fata, se depaseste cu greu, sunt atent doar la depasiri si la teren. Pe o coborare cei din fata striga ca numai sunt semne...din nou fac greseala sa ma iau dupa cei din fata si sa nu urmaresc semnele (la fel ca anul trecut la corvini). Inapoi, push, catarare, rataceala imi ia si ea 5 min.
Pe coborarea abrupta din padure e o sleahta de comcurenti cu bitele in mana, fac si eu la fel. Pe la jumatatea coborarii incalec, dirty danurile au un grip excelent, control f. bun. Se iasa pe asfalt, de pe o poteca pe langa niste scari.
Pana la PA1 unde e si despartirea traseelor se merge pe o urcare lina de 4-8%. Depasesc doar rideri de la tura mica. Opresc la PA1, plinul cu apa, mananc ceva corny si plec. F. prompt au actionat cei de la PAuri, a.i. nu pierdeai prea mult timp.
De aici incepe distractia: catarare serioasa nu gluma pe bolovanish. Incep catararea destul de lejer pana in momentul cand vad in fata pe serpentine un rider, ma activez din nou, prima data dupa start. Pt. mine atunci a inceput concursul, vanam, cand depaseam un rider dupa putin timp aparea altul in zare. 
Pana la PA2 urcarea era pe pietre sa zic asa si panta perfecta pt. picioarele mele. Ajung la PA2, aici oamenii au fost super prompti, serviabili si activi: un nene mi-a luat bidonul si la umplut cu high5, la pus la loc, dupa ce in prealabil ma intrebat ce doresc apa sau energizant, intre timp 2 fete ma serveau una cu corny, cealalta cu banane.
Dupa PA2 incepe catarare pe bolovani, panta mare si bolovani asemenea. Aici duceam 2 batalii: odata cu cadenta si alta cu echilibrul. Trebuia sa invarti la pedale si sa navighezi cu 3-6 km/h printre bolovani. Aici de exemplu am facut o depasire in genul cum fac tirurile pe autostrada. Riderul pe care il depaseam facea push si io m-am incapatanat sa raman in sa, aveam cu 0,1 km/h mai mult ca el, dar destul incat sa il ajung si sa il depasesc. Cat timp l-am depasit am mai si povestit ceva cu el.
Dupa am ramas o bucata singur, ma luptam sa ma mentin in sa, cu privirea in roata fata sau pedalier, undeva pe la 2000hm. Cand ridic privirea, in dreapta o panorama gen Alpi, Dolomiti. Am trecut la push sa pot savura momentul. 
A urmat o bucat buna de catarare si push pe iarba, urmata de o potecuta cat palma, plina cu bolovani, pe versant. Aici nu mergea decat in sa sau carry, am preferat in sa desi era riscant. Am ales bine caci mai ajung un concurent, il depasesc si iau avans pe urmatoarele urcari.
Coborare in viteza pe bolovani, ma depaseste, se iese pe asfalt in transalpina...60 km/h...pana in Ranca mana si suna. Dupa intrarea in Ranca se iese pe o sectiune care s-a anuntat una tehnica, daca e tehnica ar trebui sa ma pricep. Sectiunea incepe urat, cobarare pe cateva serpentine pe bolovani cat casa, prin gunoaie. Gunoaiele dispar incet, incet, bolovanii raman, apar si ceva busteni, santuri....urat, mi s-a parut urata partea asta desi pe urcare am depasit concurentul cu care ma depasisem inainte.
Ajung la finish, locul 9 la general, 4 la categorie, la 5 min de podium. Hmmmm. Mare ratare :-))
Pastele de dupa excelente, am bagat 2 portii (chiar se fac si paste in Ranca...odata pe an :-))
Traseul f. fain, marcarea traseului OK, organizare idem, f. buna, felicitari organizatorilor, vremea pana la urma a tinut cu noi, a fost cand soare, cand nori si cativa stropi de ploaie.
Pt. la anul ar trebui schimbata sectiunea "tehnica" de la final si in pachetul de start sa ramana tricoul si pt. cei care se inscriu la fata locului, cred ca ajunge diferentierea prin pret pt. plata la fata locului vs anticipat.

miercuri, 15 august 2012

In sfarsit BMM

Dupa ce 3 ani la rand am ratat acest eveniment, din motive de concediu (Transalpi, Transdolomiti...), in sfarsit am reusit sa ajung la BMM, eveniment organizat de bikeattack, cei care mi-au insuflat acest microb: MTBul (prin simpla prezenta pe forumul bikeattack, eram la curent cu orice miscare a baietilor si a evenimentelor de profil din tara, pe vremea cand feisul nu era nici macar la stadiul de proiect).
Asa ca Sambata urcam pe Semenic, am decis sa stam intr-un loc mai linistit fiind cu familia (de la al cu tzatzan gura pan' la al cu barba sura), la cabana Andra, unde i-am cunoscut pe Dani si Codruta. Ii stiam din auzite, avand mai multi prieteni comuni.
Cabana este situata pe platoul Semenic (la antene), a.i. ai sub ochi o priveliste care iti descatuseaza automat orice stres, orice incordare...m-am relaxat instant din momentul in care am ajuns acolo.
Seara am coborat in Garana, am preluat numerele de concurs, forfota mare, multi prieteni, rideri, din zona si de prin toate colturile tarii, atmosfera f. faina. 
Am urcat tarziu la cabana cu scopu de a ma duce direct sa bag cornu in perna, dar Dani si Codruta ne-au ispitit la o bere, asa ca ne-a cam prin ora 1 pe terasa.
Duminica dimineata, micul dejun, cafeluta... parca nu imi venea sa cobor la start, asa tare ma relaxam pe terasa cabanei. Cum traseul de maraton urma sa treaca exact prin fata cabanei, am lasat un bidon de schimb si geluri la cabana. 
Coboram pe bitze pana in Garana, incalzire, pozitionare la start, nu il vad pe Dan, ii spun lui Levi sa il strige la microfon, asa ca apare si el, se da startul, ca de obicei ma pozitionez in roata lui Dan. Pe catararea din Garana ma tin bine, in fata e si plutonul fruntas, se termina asfaltul, offroad, aproape de finalul primei urcari incep si nelipsitele rateuri de lant, asa ca nu eu impun ritmul bitzei ci ea mie :-)
Nu statea decat in anumite combinatii de placa-pinion, de schimbat schimba perfect (in zilele ce au urmat am aflat ca urechea de schimbator era fisurata, la un simplu reglaj de schimbator s-a rupt).
Pe urcarea ce a urmat dupa Prislop am ramas singur si am inceput sa ma inteleg cat de cat cu bitza, sa merg pe combinatiile sigure ce nu implicau rateuri.
Se intra in padure, panta se ascute pana cand cadenta e asa scazuta incat numai pot mentine echilibrul si trec la push. Ajung la Semenic, portiunea pana la cabana Andra unde eram cazati o cunosc, opresc la cabana sa schimb bidonul si sa iau gelurile. Incurajarile familiei si pritenilor de la cabana imi dau boost pe care nu l-am simtit pana acum de la nici un gel, shot de cofeina sau alte prostii de genu. Pe urmatorii km dopingul care ma propulsa de parca zburam pe portiunea de iarba, in ascensiune, erau incurajarile lui Andrei (fiumiu). 
Dupa urcarea de pe platoul Semenic urmeaza coborarea spre 3 ape, mai intai pe o poteca virajata si pe alocuri abrupta, prin padure, am observat si ceva contrapante, nu stiu daca erau naturale sau le-au construit baietii, mai apoi pe forestier pana la baraj si la fix la PA pt. ca numai aveam apa. Arunc ceva pahare cu suc in mine, apa, plinul la bidon si mai departe prin soare. Ma simt destul de bine si ma las ceva mai tare in pedale sa-l ajung pe Dan, avand cateva minute in fata. La despartirea de traseul de Race aveam 3h 15min, pe locul 3 la categ. Mergand prin soare bidonul de apa se cam golise. Urmeaza o coborare in viteza prin padure pe un valau. Ma dau destul de bine de pe un perete pe altu si cu 10m inainte de terminarea coborarii vreau sa dau pedala dar lantul era cazut si intra intre placa mica si cadru/schimbator, ma dezechilibrez si in sec. urmatoare ma rulez prin valau.
Fara urmari sau daune incerc sa scot lantul, la inceput tragand de el, mai apoi prin parghie cu bete care se rup toate pe rand (faza Oradea se repeta). Vine concurentul de pe 4 in acel moment la categ, Florin Stana din Arad, caruia ii multumesc si ii raman dator cu o bere. Sta cu mine si ma ajuta sa scot lantul. In sfarsit imi pica fisa...am power link, desfac lantul si in 10 sec. e la loc. Ne mai ajunge un concurent, locul 5 in momentul acela la categ: "Neamtu". Pleaca amandoi, dupa care si eu. Urmeaza o portiune pe plat, noroioasa, avand cauciucuri de noroi ma descurc mai bine, il depasesc pe Neamtu si stau in spatele lui Florin, fiindu-mi putin rusine sa il depasesc, dar in cele din urma trec in fata si ii las in urma pana nu ii mai vad. 
Urmeaza urcare, raman fara apa, gel nu i-am mai dat demult, dar fara apa nu merge, rotile se afunda in solul moale si urcarea devine din ce in ce mai anevoioasa. Pe o panta destul de amabila abia ma misc, se aude un paraias dar e undeva jos. Pe la km 60 sunt inca pe 3 la categ. dar ma depaseste Neamtu, cu o viteza mult superioara mie....atunci imi dau seama ca sunt varza, deshidratat, fara carbo... Paraiasu urca tot mai aproape dar inca e departe sa cobor pana la el, in sfarsit e aproape de nivelul drumului si fac plinul la bidon, beau, imi torn si in cap, intre timp ma depaseste si Florin Stana. Bineinteles PAul e la 15min de acolo si il ajung acolo pe Florin. La PA imi ung lantul, fac plinul la bidon cu suc, mananc ceva banane si plec in urmarirea mai intai a lui Florin, care plecase deja.
Nu reusesc sa imi revin, dar sunt inca in sa, urcare, coborare, pe urmatoarea urcare fac push, raman din nou fara apa si incepe chinul, cum creste panta peste 0,1% ma cobor si imping. Nici pe coborarile abrupte nu fac fata sa strang franele, opresc la limita si ma dau jos.
Ultima urcare din padure ma gaseste miscandu-ma in slow motion, fara apa, lipsit de vlaga. Din 10 in 10m ma opresc sa ascult daca se aude ceva, cineva, nimic. Un fir de apa pe drum, il urmaresc sa vad daca se ingroasa dar ramane tot asa, pun bidonul sa vad ce rezulta, o apa maloasa, maronie-ruginie, renunt.
Imping mai departe, se termina urcarea, ies din padure, vad ceva vaci pe partea stanga a drumului, trebuie sa fie apa...se aude si muzica, vine de pe partea de sus a drumului de la o rulota unde se joaca carti. Intreb de apa si omu ma directioneaza mai in vale la un izvor captat pe care il gasesc cu greu. Imi torn vreo 4 bidoane in cap, aproape unu in mine si pedalez mai departe pe ultimii 4 km.
Ajung la finish dar imi revin destul de tarziu, abia dupa vreo 4h, pe Semenic dupa 5 sticle de suc.
Pe tot parcursul traseului marcajele erau f. bine pozitionate, am fost tot timpul sigur ca sunt bine, cum ma asteptam marcarea traseului a fost f. bine facuta. Organizarea f. buna, traseul f. fain, bolognesele de la final excelente, felicitari organizatorilor.

Persoane interesate