Bellamonte - Passo Brocon, 69km, 1980hm
Miercuri 17.08.2011
Incepem pe asfalt pe langa Lago di Paneveggio catre Passo Rolle. Parasim asfaltul si o luam catre Val Venegia pe macadam. Aici incepe Parco Naturale di Paneveggio - Pale di S. Martino, o urcare serpuita, destul de amabila prin acest parc natural, unde am vrea ca urcarea sa nu se mai termine. Nici nu ne dam seama cum se incrementeaza cifra care arata kilometrii parcursi si metrii de urcare, asta din cauza ca nu ne permitem sa ne uitam pe gps ci doar la splendidele privelisti ce ne inconjoara. Impresionantul masiv Cimon della Pala (Matterhorn-ul Dolomitilor) ne strajuieste pe tot parcursul urcarii si panoramicul cu Monte Mulaz trebuiesc imortalizate.
La cota 2190m dam de refugiul Baita Segantini, populatie multa, ca pe toata ascensiunea prin parcul natural Paneveggio. Aici incarcam cu ceva sandviciuri si prajituri sa rezistam pana la pranz.
Incepem coborarea pe ma
cadam pana in Passo Rolle, de aici coboram pe asfalt, trecem prin San Martino di Castrozza (1444m), de unde din nou coborare usoara pe macadam. Incepe un trail bestial prin padure, pe radacini, care mai apoi se transforma intr-o coborare abrupta din ce in ce mai bolovanoasa, tota distractia terminandu-se in Lago di Calaita. Ascultam de instructiunile scrise de cei de la tourfinder si oprim sa luam pranzul pe malul lacului la Rifugio Miralago.
Refacem stocurile de carbohidrati aproape epuizate (spagetti bianco). Zacem la o bere, praji, suc, la cascat gura... ce ne pasa, azi avem rezervare facuta la Hotel Pizzo degli Uccelli (Passo Brocon), dar inainte de a ajunge acolo ne mai asteapta aproape 900m urcare dintr-o bucata.
Dar mai intai coboram prin Comune di Canal San Bovo, pana la Prade (773m) pe asfalt, trecem podul peste Vanoi si de aici incepe ascensiunea pe asfalt. Cu un chef nebun de catarat si ascensiunea fiind una usoara, n-am sa uzez decat placa de mijloc, nici sitzul n-am sa-l tabacesc, pedalez in picioare. Cu toate astea un bastinas imi arata cam cum se urca prin zona si imi cam da usor cu fum, replica mea la asta: "bine bah da nare 8 kile de rucsac pe spate".
E deja mai mult de jumatatea ascensiunii, gasesc un loc excelent in padure, cu bancute, unde opresc sa astept restul grupului si sa imi consum minutele de roaming.
Pana in Passo Brocon numai e mult, scurtele tunele prin care trecem sunt portile de intrare in pas. Localizam hotelul din cele 2 existente, spalam bitele la atelierul ce apartine hotelului, dam si hainele la spalat asa ca a doua zi sa fim ca scosi din cutie.
Ne permitem o cina mai bogata, urmata de nenumarate digestive, urmatoarele doua zile fiind ceva mai usoare. Incheiem in buna dispozitie o zi reusita cu vreme buna, peisaje idilice si bicicleala maxima.
Poze ziua 4.
Miercuri 17.08.2011
Incepem pe asfalt pe langa Lago di Paneveggio catre Passo Rolle. Parasim asfaltul si o luam catre Val Venegia pe macadam. Aici incepe Parco Naturale di Paneveggio - Pale di S. Martino, o urcare serpuita, destul de amabila prin acest parc natural, unde am vrea ca urcarea sa nu se mai termine. Nici nu ne dam seama cum se incrementeaza cifra care arata kilometrii parcursi si metrii de urcare, asta din cauza ca nu ne permitem sa ne uitam pe gps ci doar la splendidele privelisti ce ne inconjoara. Impresionantul masiv Cimon della Pala (Matterhorn-ul Dolomitilor) ne strajuieste pe tot parcursul urcarii si panoramicul cu Monte Mulaz trebuiesc imortalizate.
La cota 2190m dam de refugiul Baita Segantini, populatie multa, ca pe toata ascensiunea prin parcul natural Paneveggio. Aici incarcam cu ceva sandviciuri si prajituri sa rezistam pana la pranz.
Incepem coborarea pe ma
cadam pana in Passo Rolle, de aici coboram pe asfalt, trecem prin San Martino di Castrozza (1444m), de unde din nou coborare usoara pe macadam. Incepe un trail bestial prin padure, pe radacini, care mai apoi se transforma intr-o coborare abrupta din ce in ce mai bolovanoasa, tota distractia terminandu-se in Lago di Calaita. Ascultam de instructiunile scrise de cei de la tourfinder si oprim sa luam pranzul pe malul lacului la Rifugio Miralago.Refacem stocurile de carbohidrati aproape epuizate (spagetti bianco). Zacem la o bere, praji, suc, la cascat gura... ce ne pasa, azi avem rezervare facuta la Hotel Pizzo degli Uccelli (Passo Brocon), dar inainte de a ajunge acolo ne mai asteapta aproape 900m urcare dintr-o bucata.
Dar mai intai coboram prin Comune di Canal San Bovo, pana la Prade (773m) pe asfalt, trecem podul peste Vanoi si de aici incepe ascensiunea pe asfalt. Cu un chef nebun de catarat si ascensiunea fiind una usoara, n-am sa uzez decat placa de mijloc, nici sitzul n-am sa-l tabacesc, pedalez in picioare. Cu toate astea un bastinas imi arata cam cum se urca prin zona si imi cam da usor cu fum, replica mea la asta: "bine bah da nare 8 kile de rucsac pe spate".
E deja mai mult de jumatatea ascensiunii, gasesc un loc excelent in padure, cu bancute, unde opresc sa astept restul grupului si sa imi consum minutele de roaming.
Pana in Passo Brocon numai e mult, scurtele tunele prin care trecem sunt portile de intrare in pas. Localizam hotelul din cele 2 existente, spalam bitele la atelierul ce apartine hotelului, dam si hainele la spalat asa ca a doua zi sa fim ca scosi din cutie.
Ne permitem o cina mai bogata, urmata de nenumarate digestive, urmatoarele doua zile fiind ceva mai usoare. Incheiem in buna dispozitie o zi reusita cu vreme buna, peisaje idilice si bicicleala maxima.
Poze ziua 4.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu