Fiecare greseala conteaza - partea 2

Duminica (05.06.2011) avem zi de tura, antrenament la Valea lui Liman. Plecam de dimineata 4 prieteni din TM spre Valea lui Liman, mai exact incepem tura din Zolt, cel mai apropiat punct de TM, asta ca sa numai pierdem timp cu volanitul pana la Liman (tura pe bikemap).

Dupa ce iesim din Zolt speram sa nu ne ratacim ca in anul precedent, dar asta s-a intamplat. Am incercat fiecare drum prin padure, sa comparam cu GPS-ul de pe iPhone dar nimic nu se potrivea. Drumul trebuie sa traverseze un deal prin padure intre Zolt si Balosesti. Acolo o portiune de drum am impresia ca nu exista sau inca nu am gasit noi, dar mai incercam.

Asa ca dupa vreo 2h de commando prin padure (prin urzici, spini, crengi, frunzeraie), deplasare cu ajutorul GPS-ului care are semnal in padure mai mult nu, reusim sa ajungem la drumul care coboara in Balosesti. Printre jertfele aduse acetei treceri sunt 2 perechi de ochelari pierduti (dacai pierdeam si eu ce bine era), o spita si zeci de zgarieturi. Ne oprim la un rau, ne hidratam, ne furajam si pornim mai departe spre Tomesti si de acolo pe asfalt pana la Romanesti, dreapta spre manastire pe asfalt si la cariera de piatra dreapta pe off spre Farasesti.

Dupa Farasesti incepe catararea adevarata. Nu urcam pana in capat si vrem sa o scurtam pe un drum excelent gen Transalpi. Numai ca drumul se termina la un moment dat, de data asta am deviat frumos, suntem pe un deal cu iarba si flori, capite de fan, intr-o vale splendida. Coboram pe bite spre dumul in care trebuia sa ajungem. De aici coborare pana in Poieni, din Poieni o urcare lunga si coborarea la fel de lunga spre Valea lui Liman. Pe drumul forestier brazdat de urme de tractor/camion gonesc ca un nebun fara sa fac prea mare uz de frane, ii las pe ceilalti mult in urma, lentilele de contact incep sa se usuce sa-mi tulbure vederea, ochelarii de soare sunt stropiti, umbra, dupa curba pe stanga vine o portiune noroioasa, o vad tarziu, numai apuc sa franez si dau sa ocolesc prin dreapta dar iau contact cu solul pietros la aprox. 40 la ora. Raman putin pe jos speriat dar imi dau seama ca sunt intreg, ma pot misca, ma ridic in picioare sa analizez pagubele fizice. La prima vedere genunchiul usor avariat si cotul. Bita nare nimic, garminul a sarit de pe bitza e mult in urma, ma duc dupa el si vad dara de vreo 4-5m cum am raschetat solul. Ridic bitza pun garminul la loc, ma mai cercetez un pic si apar si ceilalti.

Analizam ranile, le spalam cu apa, tifon..., constatam ca treaba e mult mai groasa: rana din picior mai adanca, cea de la cot la fel si mai intinsa, la sold e raschetata toata pielea vreo 10x10cm de carne proaspata, echipamentul (pantaloni si tricou) facut ferfelita. Ranile sunt gata coafate, mai curge usor sangele dar nu pansam ca navem cu ce dezinfecta, coboram mai departe, de data asta incet in spatele celorlalti spre Valea lui Liman, unde la fantana binecunoscuta imi fac cosmetizarea ranilor pe care s-a pus deja un strat de praf.

Ma uit la coaste unde e rupt tricoul, o alunita mare de acolo e rupta. Asta necesita sigur vizita la dr.

Baietii ma intreaba daca mai pot sa pedalez sau vin cu masina dupa mine, normal ca mai pot, asa ca plecam mai departe pe asfalt catre Luncanii de jos pe o urcare usoara (traseul de concurs), lanturile f. uscate incep sa faca un zgomot suparator, panta se ascute in urcarea catre Luncanii de sus pe off, lantul meu cedeaza si se rupe. Am presa la mine asa ca no problem. Problema e ca nu pot sta in loc din cauza mustelor care vor sa-si depuna ouale pe ranile mele pline de sange inchegat in praf. In timp ce baietii au grija de lant eu ma apar de muste cu ajutorul unor crengi.

Ajungem in Luncanii se sus, aici mai e o urcare, dupa care o coborare lunga pana in Zolt. Prima coborare panta de 22%, pana, de data asta nu la mine, se repara rapid si in sfarsit ajungem la masina. Din nou curatarea ranilor in paraul ce trece prin Zolt.

Prima dezinfectare, pansare are loc in Fardea, a doua putin mai dureroasa in TM. A treia zi apar si vanataile, unde nu este zona belita, e vanataie si invers. Zi de operatie, scos negul rupt. Si daca tot e la oferta (al doilea la sfert de pret), mai scot unu, asa ca arat ca Frankenstein, tot facut din bucati, cusut, peticit.

Stand la cald si analizand la rece, mi-am dat seama cam care a fost cauza incidentului, nu lentilele de contact sau ochelarii de soare ci viteza prea mare. Am analizat si chestia asta, de unde viteza asa mare, de ce nu am mers pana acum asa? Raspunsul e simplu: cu bita precedenta nu puteam cobora asa rapid pt. ca nu avea un sistem asa de destept de suspensii, asa cum are contessa, era mai rigida, pe pietre imi tremurau mainile ca unuia care sparge asfaltul cu picamarul, pe cand cu contessa cobor pe off ca pe on. Mai ales ca sunt in perioada de acomodare cu ea si ea cu mine, ea mai greu, nu ma prea suporta, dar o sa incep sa ma port ca un conte :-).

Concluzia e una singura: ar trebui sa incep sa folosesc franele destul de constant pe parcursul unei coborari de viteza.

Date tura: 63km, 1450hm

Fiecare greseala conteaza - partea 1

Weekendul 3, 4, 5 iun 2011 a fost unul plin de evenimente cicliste pt. mine, unele mai neplacute decat altele, dar, totul se pune in contul experientei pe care trebuie sa o acumulezi.
Vineri dimineata, zi obisnuita, traseul obisnuit spre munci, cu bita, relaxat, pe linia de tramvai in dreptul statiilor care sunt paralele, o masina stropea liniile, le curata probabil de ceva ulei, fac stanga sa ocolesc masina si incalec sina uda/unsa, la care roata fata nu e de acord cu directia si pleaca pe sina, in clipa urmatoare o tanti din statie imi aduce ochelarii, alta sapca si legitimatia de la birou. Faza cu spectatori si pe stanga si pe dreapta, statiile erau pline de lume.
Traumele fizice ce au urmat sunt de trecut cu vederea, o vanataie de vreo 10x10cm pe soldul stang si julitura din cot care se reactiveaza ("lait").
Sambata, zi de concurs la Lugoj, Cupa Concordia XC. Incep ziua cu prima mare greseala, infulec traditionala omleta cu de toate de weekend, gandindu-ma ca mai sunt 3h pana la start timp destul pt. digestie, dar nu si pt. stomacul meu, caruia i-au luat aproape 5h.
Plec impruna cu familia spre Lugoj, pana sa gasim bisericuta din dealul viilor pierdem ceva timp (sfat catre organizatori pt. anul viitor: se pot pune indicatoare prin oras catre punctul de start genul celor de la Maros XCO indicatoare din centrul orasului pana la punctul de start), asa ca apuc doar sa ma inscriu si fuga la start, nema hidratare, nema incalzire, a doua greseala.
Urmatoarea e ca am luat mobilul cu mine, in buzunarul deschis din spate, ca sa pot contacta familia in caz ca nu sunt la linia de sosire cand termin.
Start, incepe cursa, cu o catarare hard pe pietroaie, depasesc o droaie pana se termina catararea si sunt nevoit so las mai moale deoarece cei 100ml de gard din boltari din stomacul meu ma trag f. tare inapoi (omleta se razvrateste), asa ca ma postez in spatele cuiva si ii dau la revenire, beau aproape toata apa pe parcursul primei ture. Pe ultima coborare din prima tura, de viteza, pe iarba, frustrat la maxim de ritmul impus de stomac, las franele si gonesc nebuneste (aici incep fazele de cascadorii rasului), in prima curba de 90 grade forta centripeta nu ii face fata celei centrifuge (sper ca asa o fi faza cu fortele) si ma catapulteaza in decor. Usoara cazatura asa ca incalec si in cateva secunde sunt din nou calare pe contessa, ii dau tare, inca nu m-a depasit nimeni din spate, ma controlez cu mana dreapta sa vad daca mai exista mobilul in buzunar, numai exista, instinctiv franez, cu mana libera adica stanga, ce frana?, frana fata, ce urmeaza? contact cu solul, din nou la firul ierbii. Iarasi "lait" asa ca incalec rapid si ma intorc sa caut telefonul, ceva nu e ok, unde e drumul, nu se vede destul de bine.... aaaa, am pierdut ochetii. Incepe misiunea imposibila N, gasirea ochetilor. Simturile mele super dezvoltate fac sa ii gasesc destul de rapid (nu m-au depasit decat vreo 10 :-))
Asa ca rapid spre locul primei cazaturi sa caut mobilul, in drum vin din sens opus pe coborare ceilalti participanti, fiecare franeaza cand trec prin dreptul meu crezand ca au gresit sensul, le confirm ca e buna directia lor nu a mea.
Ajung la locul pierzaniei, incep sa explorez locul, dupa vreo 5min il gasesc, hopa sus si mai departe intr-un ritm din ce in ce mai bun. Abia de pe la jumatatea turei a 2-a ma lasa stomacul sa-mi impun ritmul pe care il pot duce, dar pacat ca sunt doar 3 ture. Probabil ca tura 3 a fost cea mai rapida pt. mine, dar nu am de unde sa afluu, asa ca inca un sfat pt. organizatori, ar fi fain sa afiseze si timpii pe tura.
Asa ca ma multumesc cu un loc 6, cel mai bine clasat din vasta mea cariera de ciclist amator incepator :-).
In partea a doua urmeaza ziua de Duminica care numai e la fel de fun, ci in care greselile nu au ca urmari doar pozitii intr-un clasament...